Anul 1918. ^Inceputul razboiului civil ^in Rusia. Stabs-capitanul, Proskurin pleaca pe Don si se ^icorporeaza ^in Armata de Voluntari a generalului Alexeev. Primeste o ^insarcinare secreta: sa faca tot posibilul sa fie numit la slujba ^in stabul bolsevicilor la Tarit^in (Stalingrad/Volgograd), locul ^in care, Armata Alba din Siberia si Armata Alba din sud-vestul Rusiei au convenit sa se ^int^alneasca si sa ^inceapa o ofensiva comuna spre Moscova. Se descrie necunoscuta confruntare dintre Stalin si Nosovici, colonelul Armatei Albe. Nuvela are la baza fapte istorice reale si amintiri ale participantilor. Rog, sa nu downloadati cartea ^in formatul pdf, pentru ca diacriticele nu se vor afisa corect. Просьба не скачивать текст в формате PDF так как не все буквы правильно изображаются.
Moscova. Mai, anul 1918
Treci la zid! – vocea comisarului m-a strapuns asemeni unui glonte. Mai exact asemeni a trei gloante: ^in frunte, ^in inima si ^in burta. Probabil anume asa vor nimeri acesti trei tineri ai Armatei Rosii, ei ^inca eri semanau c^ampiile undeva pe l^anga Riazani, iar acum au fost mobilizati de bolsevici la lupta cu contrrevolutia. – Acum cu o contra va fi mai putin!
Comisarul a luat pozitia de drepti si s-a ^intins ^in toata statura lui uriasa, a desfacut larg picioarele, a dus m^ainile la spate si m-a masurat cu o privire batjocoritoare apoi a facut un semn tinerilor din Armata Rosie. Tevile pustilor m-au tintit ^in frunte, ^in piept si ^in burta. Au tintit corect…
Comisarul a trecut prin spatele lor, privind ^in podea. S-a oprit de alta parte.
Subofiter de cavalerie… ai slujit tarului, ai primit ordine, ai fost prizonier la nemti. Acum ai decis sa slujesti revolutiei?! Si ti-ai ^inchipuit ca noi te vom crede? Ai crezut ca nu vom ^intrevedea esenta ta imperiala?!
Aratam jalnic: nebarbierit, descult, ^imbracat doar ^in izmene. Cele doua luni la Lubianka au lasat urme.
Tovarase comisar…
Domnule, comisar!
Domnule comisar, am spus ^in timpul anchetei, ca pe front si ^in captivitate, m-au patruns ideile revolutionare. Vreau sa apar revolutia si sa lupt cu intervenientii.
Comisarul m-a masurat cu o privire plina de ne^ancredere.
Fiti gata! – a ordonat el tinerilor rosii. – ^In numele revolutiei si a poporului muncitor…
Lasati armele! – ^in cazemata a intrat un om scund cu pensne pe nas si ^intr-o geaca de piele la fel ca a comisarului, era ^incins cu curele si purta chipiu cu steluta. Avea o barbuta rara, de sub chipiu se vedea parul negru si des. – Lasati armele, tovarasi!
Lasati armele! – a repetat ordinul comisarul si a luat pozitia de drepti ^in fata venitului.
Tovarase presedinte a Sovetului Revolutionar Militar, aducem la ^indeplinire hotar^area judecatii poporului muncitor. E un purtator de epoleti de aur, a slujit tarului! – a raportat comisarul, iar eu am simtit, ca ^increderea ^in sine i s-a evaporat ca aburul deasupra ceainicului fierbinte.
Ce fel de epoleti de aur?! Aceia sunt ofitei de grad ^inalt si generalii, iar el e subofiter. Aur pe epoletii lui nu a fost niciodata!
Presedintele avea ^in m^aini h^artiile mele.
Va lipsesc unele documente.
Am str^ans din umeri.
Am pastrat tot ce am putut.
Originea sociala?
Tata e dintr-un neam de nobili saraciti. A murit c^and aveam 13 ani. Mama – femeie de cazaci.
De aceia a-ti mers la cavalerie?
Exact.
Va socotiti nobil sau cazac?
Cazac. Mai degraba un simplu taran, m-am grabit sa ma corectez eu, deoarece cei mai multti dintre cazaci nu au acceptat revolutia. Deci trebuie sa trect drept de-al lor, drept taran.
Presedintele m-a strapuns cu o privire inteligenta, care parca te ^ingheta. Sticlele pensneului reflectau lumina rosiatica a lampii de gaz – unica sursa de lumina ^in cazemata mea de executie– aceasta reflectie conferea fetei presedintelui o evidenta nuanta de surealism. E un demon, m-am g^andit eu. Cel mai adevarat demon al revolutiei.
Corect! Muncitorii si taranii – iata pentru cine noi am luptat si continuam sa ne luptam. Anume pentru ei am facut revolutia. Vreti sa va alaturati la lupta noastra?
^Intocmai, – eram c^at pe ce sa adaug ”Excelenta voastra”.
Sunt bucuros ca si Dumneavoastra a-ti constientizat corectitudinea ideilor noastre. Ce v-a convins, ^in afara de lucrul nostru de agitatie pe care l-am dus pe frontul german?
Sa-mi amintesc, ce am citit din literatura comunista, ^in 1917.
”Socialismul si religia” si ” Bolsevicii si mica burjuazie” a tovarasului Lenin. La fel si ”Revolutia noastra” si ”Razboiul si Internationala” a tovarasului Trotki.
Un z^ambet retinut a aparut pe fata presedintelui, de parca demonul, a primit ^in sf^arsit urmatoarea sa jertfa si era gata sa serbeze victoria.
Si ce V-a placut ^in ”Revolutia noastra”?
Teoria revolutiei permanente.
Sunt bucuros, ca cartea mea V-a ajutat sa alegeti corect viata de revolutionar. A-ti citit lucrarile lui Stalin?
Cine e?
De data asta fata presedintelui s-a ^intins ^intr-un z^ambet biruitor, neretinut si a rasunat un hohot asurzitor.
Aveti dreptate! Oh, c^ata dreptate!.. De unde sunteti de origine?
De la Tarit^in, provincia Saratov.
Presedintele a mentinut o pauza, timp ^in care nu si-a luat privirea de la mine.
Dati-i sa se spele, sa man^ance, sa se ^imbrace si m^aine la mine la cabinet.
La ordin, tovarase Trotkii! – a raspuns cadentat comisarul.
Novocerkassk. Noiembrie, anul 1917.
Anticamera generalului Alexeev, amintea un stab obisnuit al Armatei Rusiei Imperiale: ofiteri ^imbracati ^in uniforme, se saluta conform statutului. Ies ^in evidenta doar eu – haine civile si fata nerasa de o saptam^ana.
